8. the flogsta scream

+ un interviu cu Alex Higyed

nu demult am aflat cu mirare că în Suedia, mai exact în orașul universitar Uppsala, există un cartier în care la ora 22:00 în fiecare seară, lumea își scoate capul pe geam oriunde ar fi — și zbiară. urletele pot dura între 1 minut și 10, pentru cei care au nevoie de mai multă revărsare a frustrării și mi se pare o metodă superbă, pe cât de poetică, pe-atât de pragmatică. m-ar ajuta după un episod de apnee în care-am crezut că-mi dau duhul odată cu ultima respirație: m-am trezit în toiul nopții acum câteva zile, am tras aer în piept puternic și am început să tușesc, înnecându-mă. a doua zi mi-am pus niște întrebări serioase. de ce nu știu ce-mi doresc cu adevărat? de ce nu am amintiri înainte de 13-14 ani? sunt însoțitor sau călător? valiza mea e aceeași, în câteva săptămâni mă mut din nou în altă țară. poate că la Berlin eram altă persoană. revenind în darmstadt, îmi dau seama că nu sunt eu. oana mă întreabă dacă am fost vreodată cu adevărat singură. nu știu ce să răspund dar cred că nu. cândva, când eram mică, probabil am simțit că a face ceea ce-mi doresc e periculos, așa că trebuie să ajung la diana mică, să-i spun că nu e. de ce ar fi?

👾 citește

am început o carte de nonficțiune despre Berlin și Manuscrit Zero de Yoko Ogawa (de care sunt foarte foarte încântată, defapt sunt povestiri scurte —sau fragmente? ca un mozaic fantastic, dar sunt abia la început). În viitorul apropiat, vreau să reiau Pachinko, să încep Orlando și să găsesc Out, de Natsuo Kirino. și să scriu în fiecare zi la „roman”. Ce listă lungă fără poezie! însăă ↘️

👽 poetul e o ființă vie

luna asta m-am gândit să-l întreb pe Alexandru Higyed câteva chestii personale. ne-am cunoscut scurt, într-una din ultimele mele vizite la librăria Două Bufnițe, chiar înainte să părăsesc (definitiv) Timișoara. lucrasem și eu acolo cu puțin timp înainte și chiar dacă n-am stat la povești, am avut sentimentul că-l știu, defapt, de-o vreme. așa că atunci când am găsit volumul lui de debut, l-am citit cu drag. și mi-a plăcut.

pornind de la versul tău „că o să fiu mereu depresiv și douăzeci la sută pe altă lume”, cât la sută ești azi pe altă lume?

Haha. Aiurit sunt de fel, deci aș zice că undeva la 90%. Dar ca să-ți răspund și serios, de când am scris versul ăla și până acum, sunt întru totul pe altă lume. Viața mea s-a schimbat foarte mult, de atunci, cum de altfel cred că e și normal. M-am detașat mult de poemele din nimic personal, și vreau să cred că stilul meu s-a schimbat. Nimic personal a fost o cu totul altă lume, eram într-un moment în care încercam să figure out life după ce am pierdut mulți oameni dragi. Aș zice că acum e o carte monument. Dacă aș putea, aș pune numele lor acolo. Să nu cumva să îndrăznesc să uit că la un moment dat eram: „mereu depresiv și douăzeci la sută pe altă lume”. Și nu, nu mă deranjează să privesc spre trecut, e parte din ce suntem acum :) și nu trebuie să ne uităm la momentele alea ca ceva rău, sau ceva ce vrem neapărat să se întâmple din nou, dar ca ceva din care am învățat și care ne-a făcut ceea ce suntem. Nu ți-e dor de oamenii ăia, probabil, ci de momentele alea, de ce ai învățat atunci de la ei. E ca și atunci când citești o carte și vrei să o recitești constant.

spune-mi ceva ce nu știe multă lume despre tine

Nici nu știu ce să zic, cred că sunt destul de transparent și nu mă rușinez să spun lucruri despre mine. Uite, am o chestie când dintr-o dată mă apucă curiozitățile și lansez întrebări la întâmplare. Mi se pare interesant să observ oamenii, să le înțeleg preocupările și obiceiurile. Tu, Diana, în ce ordine te îmbraci după ce ieși din duș? :) Eu iau tricoul prima dată. Winnie-the-Pooh style. 

(eu iau un halat pe mine)

ești în căutare de inspirație sau lași inspirația să vină la tine? 

Depinde. Sunt momente în care aud ceva ce îmi place, ceva ce cred că aș putea folosi într-un text sau citesc o știre care mi se pare worth talking about. Când mai fac exerciții de scriere le caut, desigur. Dar în rest, cred că informația vine la mine. 

În facultate obișnuiam să merg la cantină cu o oră înainte să înceapă primul curs din ziua aia și să scriu ce-mi trece prin cap. Fără să am vreun control al textului, and just let it flow. Mă gândeam că oricum au să-și găsească un sens mai încolo. 

cum arată o zi obișnuită de librar-poet?

Nu se întâmplă nimic diferit față de viața unui librar obișnuit, să știi. Cred că cel mai special lucru e faptul că încerc să citesc cât mai mult dimineață, la cafea, înainte să merg la librărie. E un ritual la care țin foarte mult. În rest, în timpul programului încerc să mă concentrez pe muncă și să las poezia pe locul doi. 

ce influențe au avut alte genuri sau alți scriitori asupra ta?

Pentru nimic personal, muzica a fost element foarte important. Am încercat să-i dau o coloratură de blues/jazz. Poate și filmele la care mă uitam au influențat puțin atmosfera din volum (David Lynch, poate?). Acolo cred că am luat mai puțin din literatură și mai mult din alte medii, deși am preluat mult din stilurile lui Ioan Es. Pop și Constantin Abăluță (doi poeți pe care îi admir enorm pentru ce au făcut) și desigur nu pot să nu spun cât de mult m-au influențat Walt Whitman, Fank O’Hara și Allen Ginsberg. Acum, pot sune că mi-am schimbat direcția puțin și sunt atras mai mult de genurile astea care sunt (poate) considerate „triviale”, cu care nu rezonam mai demult, dar pe care am început să le privesc cu un ochi mai critic și care încep să mă fascineze tocmai prin sensibilitatea pe care o au: muzica lăutărească, trappul, neomanelele, etc. Îmi place să cred că de data asta sunt mai curajos și dispus să experimentez.

next performace, pe când?

Următorul performance va fi pe la începutul lunii octombrie (13, sper), 50% mai aproape de un final memorabil. E un performance pe care am reușit să-l concep cu ajutorul unei burse de creație oferită de Centrul de Proiecte din Timișoara, Energie!. 

ce planuri și proiecte ai pe viitor?

Comuna 30 e proiectul pe care vreau să mă concentrez acum, și sper să îl pot duce cât mai departe. În jumătate de an am reușit să creez o comunitate literară tânără aici în Timișoara, care începe să iasă încet, încet în lume. Am descoperit mulți tineri talentați și în care am încredere că vor ajunge departe în direcția asta.  

E un lucru pe care mi l-am dorit de mult timp. Suntem ca o familie acum. Am impresia că Timișoara avea nevoie de o astfel de comunitate și mă bucur să fiu parte din ea.

foto via instagram Comuna 30

dacă ar fi să recomanzi poezie pe pâine, ce volume s-ar potrivi la ce fel de mese? (unul la mic dejun, unul la prânz, un snack și unul pentru cină)

Hmm. Hai să vedem: Ziua tre să înceapă neapărat cu Cazzo, de Mihnea Bâlici; apoi, la prânz aș citi niște Satao, de Radu Nițescu, aș lua un snack prin orient cu Adelina Pascale și maki for 2, iar la cină niște Dezintegrare, cu Florentin Popa. :)

ps: Comuna 30 e și la Street Delivery, pe 1.09, la Timișoara în parcul Gheorghe Doja (19:00).

🔮 scrie

an angry poem.